Biserica Nouă

 

     Oameni harnici şi mândri, bucenii de azi nu s-au lăsat mai prejos faţă de înaintaşii lor, ridicându-şi o biserică pe care trecătorii pe drumul spre Occident sau spre Orient nu pot să n-o remarce. între reperele    ce atestă credinţa localnicilor, noua biserică din satul Bucea constituie un simbol aparte. Construită cu eforturi financiare şi fizice imense din partea credincioşilor păstoriţi de preoţii Vasile Romitan,  Augustin Dejeu şi Mircea Dejeu, frumoasa biserică a fost zidită între anii 1954-1980 şi se înalţă deasupra luncii şi văii Crişului Repede ca o adevărată bijuterie arhitectonică . Sfinţită la 4 iulie 1982, biserica  impresionează prin concepţia arhitectonică, proporţionalitatea dimensiunilor, a liniilor şi formelor exterioare, prin sculptura iconostasului. Pictura interioară de o deosebită frumuseţe şi expresivitate care redă  aspecte din viaţa lui Iisus şi a altor personaje biblice ce încântă privirea şi impune respectul şi admiraţia oricărui privitor, a fost realizată de către pictorul bucureştean Petre Botezatu .

    Prin grija neobositului preot Mircea Dejeu, în anul 1997 a fost introdusă încălzirea cu aer cald, iar în 1999 exteriorul bisericii a fost renovat. Tot prin strădania sa, a fost amenajată o casă parohială  corespunzătoare mileniului III.

      Noua biserică ce ar face cinste în oricărui oraş, a necesitat enorme cheltuieli materiale, băneşti şi de muncă, pe care în cvasitotalitate le-au suportat locuitorii satului cu suflete largi şi generoase. Tot  aceşti vrednici săteni şi-au adus o contribuţie importantă la ridicarea bisericuţei de lemn cu hramul „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul Românul”, baza de pornire a viitoarei mănăstiri din apropiere, de la Piatra  Craiului.

        În prezent, slujbele religioase se oficiază în noua, frumoasa şi monumentala biserică, dar nu este uitată şi nici neglijată vechea biserică de lemn din deal, de care sătenii şi fiii satului se simt legaţi prin adânci fibre sufleteşti. Acolo mulţi dintre ei au auzit prima oară Cuvântul Domnului, acolo mulţi au fost botezaţi, cununaţi, acolo şi-au plâns morţii şi în cimitirul din jurul ei îşi dorm somnul de veci părinţi, bunici, fraţi, surori, copii, prieteni şi alţi consăteni apropiaţi lor (Bulzan 1997). Aici sunt oficiate toate sărbătorile închinate Maicii Domnului dar şi alte slujbe de rugăciune cu diferite ocazii, cum sunt cele din Săptămâna Mare, Duminica Tomii şi altele, avându-se grijă deosebită faţă de vechiul lăcaş, de întreţinerea lui.

        Pe baza unor însemnări de pe o Evanghelie din anul 1859 şi a altor documente, am reconstituit şirul preoţilor care au slujit aici: Simion Butiri între anii 1874- 1882 (preot din Valea Negrii), Vasile Bulzan între 1882-1924 (preot din Negreni), Ilie Ilea între 1924 şi 4 august 1940 („originar din Bucea”, pensionar din 1936), Zaharie Chirilov („din Hotin, care a trebuit să evacueze din Basarabia, ocupată în mod nevolnic de către Ruşi”) a fost nevoit să plece şi de aici după cedarea nord-vestului Ardealului către Ungaria, revenind preotul pensionar Ilie Ilea, urmat de Vasile Romitan (preot din Negreni) între 1945 (1947?) şi 1980 şi Mircea Dejeu din 1980 – când s-a reînfiinţat parohia Bucea şi până azi, toţi contribuind la ridicarea spirituală a credincioşilor şi la păstrarea şi conservarea monumentului de arhitectură religioasă românească de pe dealul Gorhan. Trebuie menţionat faptul că părintele Augustin Dejeu după pensionare, ţinea slujbele în biserica din Bucea tot a doua duminică, atunci când preotul paroh Vasile Romitan slujea la Negreni (Albiter 2009).