Pocăința

185. Cine poate spovedi sau primi mărturisirea păcatelor ? 

Numai acela care are puterea și dreptul de a dezlega, adică episcopul și preotul, căci numai apostolilor și urmașilor lor, episcopii și preotii, le-a dat Hristos puterea și porunca de a lega și a dezlega păcatele oamenilor (Matei 18,18; Ioan, 20, 21-23). Canonul 102 Trulan prevede obligația preoților de a cerceta felul greșelilor mărturisite, pentru a prescrie leacuri potrivite .
Preotul deține această putere în virtutea harului hirotoniei în treapta de preot, iar dreptul de a pune in lucrare această putere îl are prin hirotesia în duhovnic. Este bine să nu schimbăm duhovnicul decât la caz de mare nevoie, de pildă când se schimbă preotul sau când ne mutăm în altă parohie 522 (Vezi Molitfelnicul, ed. 1984, p. 63).

186. Cine trebuie să se spovedească ? 
Toți trebuie să ne spovedim, chiar și aceia cărora ni se pare că nu greșim și nu păcătuim cu nimic. Așa ne învață Sf. Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit al Domnului: “Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevarul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El credincios este și drept ca să ne ierte nouă păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 8-9)523 (Comp. și Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Pocpăință, cap. 263-264, trad. rom. p. 172).
Mai cu seamă bolnavii să se îngrijească a se spovedi și împărtăși, pentru ca sfârșitul să nu-i prindă fără de veste, nepregătiți, adică nespovediți și negrijiți .

187. Cum trebuie făcută mărturisirea păcatelor, adică spovedania ? 
Mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului trebuie să fie :

    • a) Completă, adică să cuprindă toate păcatele săvârșite după botez sau, mai exact, de la ultima spovedanie, și să nu ascundă nimic din cele făptuite;
    • b) Sinceră și făcută de bunăvoie;
    • c) Secretă (făcuta în taină);
    • d) Cu umilință și cu zdrobire de inimă, adică cu părere de rău pentru păcatele săvârșite și cu dorința sinceră de a nu le mai face. Simpla mărturisire sau înșirare a păcatelor fără pocăință adevărată și fără hotărâre de îndreptare nu aduce iertarea păcatelor, căci zice Domnul: “De nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel” (Luca 13, 5). Totul este ca, de la o mărturisire până la alta, creștinul să se ostenească a-și îndrepta cât mai mult viața, desăvârșindu-se mereu în virtute .

188. Când și de câte ori pe an trebuie să ne spovedim ? 
Spovedania nu este legată de termene sau soroace anumite din cursul anului. Putem alerga la duhovnic ori de câte ori și oricând simțim nevoia de a ne usura sufletul de povara păcatelor, sau de a primi mângâierea Harului și nădejdea iertării. Cu cât ne spovedim mai des, cu atât este mai bine.
De obicei însă spovedania este legată de posturi. De aceea, porunca a patra a Bisericii ne învață să ne mărturisim păcatele de patru ori pe an, adică în cele patru posturi: al Paștelui, al Crăciunului, al Sfintei – Marii și al Sfinților Apostoli. Cei mai înaintați în cuvioșie și în evlavie să se spovedească în fiecare lună, iar ceilalți, cel putin o dată pe an, și anume în Postul Paresimilor 524 (Mărturisirea ortodoxă, partea I, întreb. 90, trad. cit, p. 87). Dar să nu amânăm împlinirea acestei datorii creștinești abia în săptămâna cea din urmă a Postului, cum se întâmplă de obicei; căci atunci și preotul este ocupat cu săvârșirea sfintelor slujbe și nici vreme de ajuns nu ne mai rămâne pentru împlinirea canonului ce ni se va da . Ci încă din cea dintâi săptămâna a Postului să alergăm la duhovnic și să ne spovedim, ca să ne rămână timp de îndreptare și de curățire, pentru primirea cu vrednicie a Sfintei împărtășanii. Căci tot postul pentru aceea s-a și orânduit, fiind el vreme de pocăință și de îndreptare 525 (Învățătura pentru spovedanie în Molitfelnic (ed. 1984, p. 54)).

189. Care este locul cel mai potrivit unde se cuvine să se facă Mărturisirea ? 
Este biserica, și anume înaintea icoanei Mântuitorului Hristos. Numai cei bolnavi, sau cei care nu pot veni la biserică, pot fi spovediți acasă la ei.

190. Cum se face slujba Mărturisirii și a dezlegării păcatelor ? 
Preotul, îmbrăcat cu epitrahil și felon, zice obișnuitele rugăciuni începătoare, Psalmul 50 (psalmul mărturisirii și al pocăinței), troparele de umilință și apoi două molitve, în care roagă pe Dumnezeu să ierte păcatele celui ce se spovedește. După aceasta, urmează mărturisirea păcatelor făcute de cel ce se spovedește, fie că acesta răspunde la întrebările puse de preot, fie că mărturisește singur păcatele sale. Apoi cel ce se spovedește pleacă capul sub epitrahil, iar preotul îi citește rugăciunea de dezlegare: «Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (N), și să-ți lase ție toate păcatele.”, La sfarșit, dacă e cazul, duhovnicul rânduiește și canonul său: epitimia, după felul păcatelor săvârșite 526 (Regulile după care se dau canoanele sau epitimiile sunt arătate în: Canoanele Sfântului Ioan Postitorul (la Nic. Milas, Canoanele, vol. II, part. 11, p. 205-226); învățătura pentru, canoane din Molitfelnic (la Rânduiala Mărturisirii); Simion al Tesalonicului, Răspuns la întreb.V.4-1, op. cit. p. 336-339)

191. Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie ? 
Epitimiile (canonul sau certarea) sunt mijloace de pocăința rânduite de duhovnic păcatosului care se spovedește, ca de pildă: rugăciuni, metanii, cercetarea bisericilor, fapte de milostenie, posturi, înfrânări de la mâncăruri sau fapte și altele. Cea mai aspră epitimie este oprirea de la împărtășire pentru un anumit timp; Epitimiile nu urmăresc pedepsirea păcătosului, ci ispășirea păcatelor și îndreptarea păcătosului; ele sunt ajutoare, exerciții de întărire în virtute și îndepărtare de la păcat.

192. Cu care altă Taina e strâns legată taina Pocăinței ? 
Cu Sf. Împărtășanie, pentru că de regulă, împărtășirea fără spovedanie (mărturisire) nu se poate, iar cei ce se spovedesc o fac cu scopul de a se împărtăși.