Sfânta Treime

95. Pentru ce numim, în articolul 1 din Simbolul Credinței, pe Dumnezeu, “Tatăl”? 
Dumnezeu este unul după fiinţa Lui. Descoperirea dumnezeiască ne învaţă însă că acest Dumnezeu, unul după fiinţă, este în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Sf. Duh. Aceste trei persoane sau ipostasuri dumnezeieşti alcătuiesc Sf. Treime, taină de nepătruns de mintea omenească şi împărtăşită nouă prin Descoperirea dumnezeiască. Cuvântul “Tatăl” din Simbolul Credinţei ne arată prima persoană a Sf. Treimi. El arată însă şi legătura fiască pe care noi, credincioşii, o avem cu El, căci El este “Tatăl nostru”, aşa cum spunem la începutul Rugăciunii Domneşti.

96. Se vorbeste în Sf. Scriptură despre aceste trei persoane sau ipostasuri ale singurului Dumnezeu ? 
În Sf. Scriptură se vorbește în multe locuri despre cele trei persoane sau ipostasuri ale Dumnezeirii . Amintim numai cîteva: În Vechiul Testament, Dumnezeu-Tatăl Se adresează celorlalte persoane ale Sf. Treimi : … Să facem om după chipul Nostru și după asemănarea Noastră” (Fac. 1, 26). În vedenia lui Isaia, îngerii “strigau unul către altul și ziceau: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui” (Isaia 6, 3). În Noul Testament, cu prilejul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, s-au arătat toate cele trei persoane ale Sf. Treimi : Tatăl, arătând lumii pe Fiul și binecuvântându-L, Fiul primind botezul de la loan, iar Sf. Duh coborând asupra Fiului, în chip de porumbel (Matei 3,16-17; Luca 3, 21-22; Ioan 1, 32; 15, 26). Trimițând pe Sf. Apostoli la propovăduire, Mântuitorul le spune : “Drept aceea, mergând învățați toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh” (Matei 28, 19) .

97. Sf. Tradiție mărturiseste existența Sf. Treimi ? 
Tradiția primelor trei veacuri mărturiseste fără șovăială credința în existența Sf. Treimi . Au mărturisit cu căldură despre Sf. Treime: Sf. Clement Romanul, Sf. Ignatie, Sf. Policarp, Aristide, Sf. Iustin, Atenagora, Teofil al Antiohiei, Sf. Irineu, Clement Alexandrinul, Origen, Tertulian, Novatian. Sf. Parinti ai veacurilor IV si V s-au întemeiat neîntrerupt pe această tradiție, în toiul luptelor lor contra arianismului . Se pot cita în această privință mai ales Sf. Atanasie, Sf. Epifanie, Sf. Darie și Fer. Augustin. «În unitatea firii sunt trei persoane» zice Tertulian 92 (Tertulian, Contra lui Praxeas, 2, 9, 25, Migne, P. L., II, col. 156). «O singură Dumnezeire și un singur Dumnezeu în trei ipostasuri», declară Sf. Atanasie 93 (Sf. Atanasie, Despre întruparea Cuvântului lui Dumnezeu și contra Arienilor, 10, Migne, P. G., XXVI, col. 1000).

98. Cele trei persoane sau trei ipostasuri pot fi înțelese ca trei dumnezei ? 
Cele trei persoane dumnezeiești nu se înțeleg ca persoanele omenești, ci în felul în care ne arată Mântuitorul în Evanghelia dupa loan, când zice : “Eu și Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10, 30). «Legătura Tatălui cu Fiul și a Fiului cu Mângâietorul (Sf. Duh) unește pe cei trei unul cu altul . Acestia trei sunt una, nu unul, după cuvântul: “Eu și Tatăl Meu una suntem”, una după unitatea ființei, nu după unitatea numarului” 94 (Tertulian, Contra lui Praxeas, 25, Migne, P. L., II, col. 188). Cele trei ipostasuri, zice Sf. Grigorie Teologul, sunt o singură Dumnezeire și «o singură Fire în trei proprietăți, înțelegătoare, desăvârșite, existând prin ele însele, deosebite în număr, dar nu deosebite în Dumnezeire» 95 (Sf. Grigorie Teologul, Contra Arienilor și despre sine, 16, Migne, P. G., XXXVI, col. 236 A). Același Sfânt Părinte explică felul unirii ipostasurilor astfel : «Se deosebesc fără să se împartă, ca să zic așa, și se unesc deosebit . Unul în trei este Dumnezeirea și trei fac una» 96 (Idem, La Sfintele lumini (Boboteaza), 11, Migne, P. G., XXXVI, col. 345 C. D.). Nu sunt, deci, trei dumnezei .

99. Care e legătura ipostasurilor între ele ? 
Deşi mare taină, lucrul acesta a fost lămurit pe larg de Sf. Părinţi. Sf. Chiril al Alexandriei ne spune că Firea dumnezeiască, simpla şi necompusă, e lărgită de însuşirile ipostasurilor şi de deosebirile de persoană şi de nume. În fiecare persoană se înţelege întreaga Fire împreună cu însuşirea ei, adică cu ipostasul. Rămâne fiecare ceea ce este, având în sine şi pe celelalte, prin unirea firească cu ele. Tatăl este în Fiul şi în Sf. Duh. De asemenea şi Fiul şi Sf. Duh Se află în Tatăl, iar Tatăl, în ceilalţi doi 97 (Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfanta si cea de o fiinta Treime, 7, Migne, P.G., LXXV, col.1092).

100. Cele trei ipostasuri voiesc si lucreaza separat sau la un loc ? 
Sf. Ioan Damaschin spune că fiecare din cele trei ipostasuri nu voiesc şi nu lucrează aparte, separat şi deosebit, ci împreună 98 (Sf. Ioan Damaschin, Despre două voinţe în Hristos, 8, Migne, P. G., XCV, col.136. Vezi şi Pr. Dr. Olimp N. Căciulă, Hristologia Sf. Ioan Damaschin după Tratatul despre cele doua voinţe în Hristos, Bucureşti, 1938, p. 106). Sf. Treime e o singură fire, o singură voinţă, o singură lucrare, o singură putere, o singură autoritate, pentru că e o singură Dumnezeire”.

101. Ce au împreună şi ce au deosebit persoanele Sf. Treimi ? 
Tatăl, Fiul şi Sf. Duh au împreuna însuşirea de a fi nefăcuţi şi Dumnezeirea. Fiul şi Sf. Duh au împreună însuşirea că sunt din Tatăl. Tatăl este nenăscut, Fiul este născut, Sf. Duh este purces 99 (Sf. Ioan Damaschin, Despre Sf. Treime, 1, Migne, P. G., XCV, col. 9).

102. Prin ce Se deosebeste mai de aproape Tatăl ? 
Tatăl este nenăscut. El nu primeşte existenţa de la nimeni, nu are cauza. El e izvorul celorlalte două persoane. Dumnezeu e Tată din veci. El nu este însă Tată în felul omenesc. El n-a început să fie Tată în timp, după împlinirea vârstei, odată cu apariţia puterii de a naşte, asemenea oamenilor şi celorlalte vieţuitoare. Dumnezeu e Tată deodată cu veşnicia. El e, deci, totdeauna Tată 100 (Sf. Grigorie de Nissa, Contra lui Eunomiu, 1, Migne, P. G., XLV, col. 369).

103. Prin ce Se deosebeşte mai de aproape Fiul ? 
Fiul este născut, este Unul-Născut, fiind împreună veşnic cu Tatăl şi de o fiinţă cu Acesta. Fiul e Fiu dinaintea veacului şi de totdeauna. El nu Şi-a început cândva existenţa, ci de când e Tatăl e şi Fiul. Şi când gândim la Tatăl, gândim şi la Fiul. Fiul nu e creat, cum pretindea Arie, ci e născut din Tatăl, dar nu printr-o naştere omenească, nici constrânsă, ci printr-una voită şi firească. E o naştere necuprinsă de mintea omenească. Fiul şi Tatăl sunt una ca Dumnezeire, ca fire, ca veşnicie, ca voinţă, ca lucrare, ca bunătate etc., dar Se deosebesc ca ipostasuri: unul e născut, pe când celălalt e nenăscut; în această privinţă, Tatăl este izvorul şi cauza Fiului. Fiul Se deosebeşte, apoi şi de Tatăl şi de Sf. Duh, prin aceea că El Şi-a luat asupra-Şi lucrarea mântuirii. Numele propriu al Fiului este “Cuvântul”. El Se numeşte şi «înţelepciunea lui Dumnezeu. El e Cuvântul, Strălucirea şi Chipul Tatălui 101 (Sf. Atanasie, Vasilie cel Mare şi alţii).

104. Prin ce Se deosebeşte mai de aproape Duhul Sfânt ? 
Duhul Sfânt purcede din Tatăl, cum spune însuşi Mântuitorul: “Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă, de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26). Însuşirea Lui personală este de a fi purces din Tatăl şi de a Se face cunoscut după Fiul şi împreună cu Acesta 102 (Sf. Vasilie cel Mare, Scrisoarea 38 (Către fratele său Grigorie), Migne, P. G., XXXII, col. 329). El e sfinţenia însăşi şi prin aceasta izvorul Sf. Har, Care desăvârşeşte opera Mântuitorului, după înălţarea Sa la cer: “Iar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi pe voi la tot adevărul… Acela pe Mine Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi va vesti vouă” (Ioan 16, 13-14).